Salutări la începutul firului de azi 🙂
Sper că în lumea ta e cât se poate de bine. La mine, azi, de dimineață, parcă toate se foiau. Cu fiecare pas înainte, un altul venea și-l deturna pe primul.
A fost așa o stare interioară mai ciudată.
Dacă aș folosi o metaforă din Natură pentru vibe-ul zilei ar fi precum formarea munților prin încrețire. Presiuni, conflicte, neînțelegeri… neexplicite… ce se foiesc din adâncuri.
Am început săptămâna cu avânt, am reușit ce mi-am propus, și azi m-am trezit, parcă din senin și pe nepusă masă, cu aceste cutremure prin preajmă.
M-am observat cum mă las antrenată în agitație, neliniște… fără a fi ceva concret care să le genereze.
Clar, față de anii trecuți am o fundație psiho-fiziologică ce-mi asigură o stabilitate internă mai bună, nu mă ia valul din prima de pe picioare. E nevoie însă și de puțină elasticitate pentru a atenua undele externe ce-mi mai zgâlțâie așezarea.
Oi fi citit ceva de dimineață în cafeaua rămasă de săptămâna trecută, crăpăturile în scoarță se văd cu ochiul liber. Mai rămâne de văzut pân’ la ce înălțime se vor ridica 😁
