Am deschis geamul și m-am așezat să-mi beau tihnit paharul cu apă călduță, eu și gândurile mele matinale.
Atenția mi s-a dus către zgomotul continuu de afară. Locuiesc în zonă de când mă știu… cândva era un colț mai puțin cunoscut al Clujului. În ultimii ani s-a transformat încet în zonă de tranzit.
Nu de lumea din afară vreau însă să-ți povestesc, ci despre experiența simțurilor prin care o percep.
Zgomotul poate fi deranjant și obositor, iar receptorii noștri auditivi “întinși” la limită. Și da, sunt niște praguri de la care devine chiar periculos.
Azi am conștientizat că am avut suficiente resurse interioare să disting liniștea zgomotului. Să simt că al meu sistem nervos rămâne calm, netrigăruit și are loc să perceapă liniștea pe acest fundal zgomotos.
E faină starea, o reflexie, cred, a atmosferei din interior. Din micile-mari beneficii ale cultivării bunăstării interioare.
E mare lucru să ai resurse să “digeri” ce preiei din jur. Am avut și perioade în care tensiunea interioară era la cote atât de mari, încăt nu puteam face față lumii din jurul meu.
✨Carmen