Nu știu cum ești tu, dar mie una nu îmi place magia… SUNT FASCINATĂ DE EA… Iar mai nou, așa se face că am ajuns să o trăiesc zi de zi… și e ceva… CA ÎN POVEȘTI
Nu mă refer aici la acele faze care, fentându-ne simțurile, ne delectează sau șochează cu ceea ce pare imposibil. Nici la acea magie prin care se invocă forțele misterioase ale binelui sau ale răului. Nu!!!
Eu fac referire la acea misterioasă MAGIE DE A FI, cu toate trăirile și experiențele de care avem parte drept urmare, pe care, din păcate, de multe ori le luăm drept banale. Dar, dacă am privi cu mai multă atenție, am descoperi cât pot fi de extraordinare.
E ceva absolut fantastic să fii cu adevărat prezentă… PREZENTĂ ÎN VIAȚA TA și să curgi odată cu curgerea vieții înspre teritorii pe care nu ți le-ai fi putut imagina înainte.
E o stare menită să te surprindă, să-ți trezească simțurile… să te umple de energie… să te facă să te bucuri de tine, de ceilalți, de viață… să te ajute să observi conexiuni neașteptate și noi căi să se deschidă pentru tine.
Sunt acele momente în care parcă o scânteiuță magică se aprinde și lucrurile toate se pun natural în mișcare și se îndreaptă pe drumul ce oarecum a fost dintotdeauna menit să fie.
Știu că poate suna pompos-pretențios, dar am experimentat asta de nenumărate ori în viața mea de zi cu zi și-am ajuns la concluzia că sunt parte din normalitate, dacă ai abilitatea de a le conștientiza.
- Tu ai observat în cazul tău astfel de momente?
- Dacă ai privi retrospectiv la viața ta, cum s-a manifestat până acum această magie?