Ai simțit vreodată cum, în ciuda dorinței tale de a merge înainte, ceva te ține pe loc?
Poate un obicei vechi, o convingere limitativă sau pur și simplu o senzație difuză că schimbarea e prea grea, prea complicată, prea… necunoscută.
Neschimbarea are o forță aparte.
E comodă, e previzibilă, chiar dacă nu e ceea ce ne dorim cu adevărat. Își face culcuș în mintea noastră, ne șoptește că „mai bine rămânem așa cum suntem” și se agață cu toată puterea de trecut.
Nu pentru că ar vrea să ne rănească, ci pentru că schimbarea înseamnă un salt în necunoscut, iar necunoscutul sperie.
Și totuși… ce ar fi dacă am începe să privim schimbarea nu ca pe un salt periculos, ci ca pe o redescoperire?
Dacă, în loc să luptăm împotriva Neschimbării, am lua-o de mână și am întreba-o de ce anume încearcă să ne protejeze?
Uneori, răspunsurile pe care ni le dă sunt surprinzătoare.
Poate că Neschimbarea nu e dușmanul, ci doar un prag peste care avem nevoie de puțin curaj să pășim. Cu blândețe, cu răbdare și cu un strop de încredere în ceea ce ne așteaptă dincolo de ea.
Tu ce-ai vrea să schimbi, dar încă nu ai îndrăznit?
I know what it feels like to be lost, trapped in a placeHolding you back, you don’t wanna callBut it kinda feels nice in a way, yuh