Exact cum scrie sub titlu… 25 02 2025 – Zi oglindă
N-aș fi zis câte poate aduce un Ghiocel, când ești alături de el, pe fir de poveste :).
Anul trecut m-a ajutat să-mi ies din adormire. Să activez și eu zvâcul de prospețime, făcând trezirea matinală mai ușoară.
Anul acesta mi-a ieșit din nou în cale, într-un eveniment Toastmasters.
N-am stat deloc pe gânduri și m-am aventurat de cum am dat ochii cu el. Ba, mai mult, am zis că voi fi chiar cutezătoare și voi ridica cele 2 degete când vine vorba de speech-ul improvizat.
…cum îmi place să am și temele făcute, m-am gândit ce-aș avea eu de povestit de-ale Ghioceilor, așa… pe repede-nainte. Și-am luat notițe 🙂
„Ați observat și voi cum, de la 1 februarie, diminețile devin mai luminoase? Parcă și natura își încălzește motoarele, pregătindu-se să o ia din loc…
Îmi amintesc că, acum un an, pe la început de februarie, plimbându-mă prin cartier, am zărit într-o curte… un ghiocel.
Stătea el mândru, în mijloc, printre petice ici-colo de zăpadă.
Țin minte clar că m-am oprit și mi-am spus: ce mi-ar plăcea și mie să am acest zvâc de prospețime, această putere de a răzbate, chiar și când condițiile nu sunt cele mai prietenoase.
Anul acesta, însă, lucrurile s-au schimbat. Deja din ianuarie, am văzut stoluri de ghiocei ce și-au luat avânt. Dar frigul… i-a doborât, cel puțin temporar.
Și bineînțeles că mi-am amintit de ghioceii de demult, cei care creșteau la adăpostul vremii. Ei aveau timp. Timp pentru tranziție, pentru adaptare.
În zilele noastre, amplitudinea schimbărilor e uriașă. Trecerile sunt bruște. Și totuși, la fel ca ghioceii, avem nevoie de seninătate în fața incertitudinii. De discernământ, pentru a găsi resursele care ne ajută să mergem mai departe.
Poate că secretul nu este să ne grăbim, ci să ne luăm timpul necesar pentru a crește. Exact ca ghioceii de demult.”
***
La 5 și ceva după masa, mă pregăteam încet să mă pornesc la eveniment. Fără scenarite despre marea frică de vorbit. Doar mi-am propus de anul trecut că îmi voi da voie să fiu mai vizibilă.
Ba chiar m-am convins că mie îmi place să vorbesc, să fiu în centrul atenției pentru a împărtăși cu bucurie din ale mele idei creative.
Derulând vreo 2 ore-n față… Stăteam în sală, informată despre ce urmează a se întâmpla, înscrisă deja pe lista celor cu improptu speech, înainte de a ști că acesta va fi… în limba engleză, pe-un subiect din lista lor ghidușă.
Sunt tare recunoscătoare pentru toată experiența.
Oameni deschiși, prezentări interesante, sfaturi utile, momentul de strălucire și salba de aplauze… toate oglindind ceea ce a înflorit în viața mea: bucuria de a fi eu, cea perfectă în imperfecțiunea mea și firul de poveste ce-mi poartă mereu pașii acolo unde îmi este locul.
I was there to catch my Breath (and Bloom)
Dar și să aflu despre secretul rezilienței Ghiocelului, pe care am să ți-l șoptesc și ție: își generează singur căldura, topind cu răbdare zăpada din jur, până când își strecoară firav capul alb spre lumină, vestind primăvara.
***
În încheiere, l-am rugat pe ChatGPT să vină și el cu niște rânduri de luat aminte:
Și poate că asta e cea mai frumoasă lecție pe care mi-a oferit-o ghiocelul: puterea de a-mi crea propria căldură interioară, de a topi cu răbdare orice barieră și de a ieși la lumină, exact atunci când e momentul potrivit.