Acum e atunci. Obiective, planuri, stabilitate, predictibilitate. Și-au trăit apogeul toate. La cât de repede se succede și se transformă totul, avem nevoie de o altă abordare.
Agilitate, fluiditate, ecosisteme, dinamism...
Nu am răspunsuri. Nici nu știu cine are răspunsuri adecvate, pertinente pentru aceste vremuri. Știu doar că așa cum am fost crescută și educată nu mai e suficient pentru a naviga realitatea de azi.
Vezi tu, prin tot ce noi oamenii am dezvoltat în ultima vreme parcă am creat un fel de prăpastie între noi și viață.
Trăim mai conectați la ce se întâmplă în afara noastră și la tehnologie decât la pulsul și ritmurile noastre interioare.
Și asta cred eu că e MAGIA VIEȚII DE ZI CU ZI: să ne ancorăm în interiorul nostru și să ne alimentăm din izvorul creativ interior, fără a ne retrage din lume, ci continuând să ne bucurăm din plin de ea.
Acea forță creatoare din noi e o minune și în același timp ceva atât de firesc.
E precum un curent subtil. E culoare. E imagini. E emoții. E senzații. E poveste. E trăire.
Interiorul. Întunericul. Misterul. Profunzimea. Adâncimea. Neprevăzutul. Haosul. Nimicul. Vidul. Creatorul.
- Oare ce sălășluiește acolo în lumea ta?
- Ești curioasă? Ți-e teamă?
- Te intrigă? Te cheamă?
- Știi cum să călătorești acolo în siguranță?
- Îți dorești sau te ferești?