Am observat împrimăverirea anul acesta cum nu cred că am mai observat-o vreodată.

Noul obicei de a fotografia cu consecvență ce-mi captează-n jur privirea m-a făcut să văd detalii și transformări ce au loc în timp.

Îmi aduce multă încântare, am impresia că iau direct parte la viața naturii ce mă-nconjoară. Mă simt cumva privilegiată, îmbogățită.

Și fiindcă tot e vremea în care, din pliat și răsucit, mugurii îndrăznesc să iasă la iveală, să renunțe la protecție și să se desfete în lumină, m-am întrebat ce în viața mea e încă la înghesuială dar are potențial să se deschidă.

Când îmi apar în felul acesta noi fire de poveste, nu caut răspunsul, ci caut să simt cum se simte. Și-ncotro mă poartă.

Cum se simte înghesuiala-n corp, cum se simte în minte, în spațiul existenței mele 😄. Și cum ar fi să dau voie să respire-n voie?

Scriind acestea am realizat câtă tensiune și câtă energie se consumă să rămâi în vechea formă. Să te împotrivești dezvoltării tale.

Unfurling – e despre a te lăsa deschisă la ce e gata să se dezvolte.

Fie să simțim unde vechiul nu ne mai cuprinde și noul ne dezvoltă 😉

Acestea fiind scrise așa cum au vrut ele să se așeze, te salut cu prietenie pe oriunde te-ai afla.

✨ Carmen